Caută

A te simți simțit

Actualizată în: Mai 11


Povesteam săptămânile trecute cu niște prietene apropiate despre dificultatea de a simți relațiile. De a le simți respirația la un nivel visceral, și nu la un nivel cognitiv. Și când mă refer la nivel visceral mă refer la a simți că există sau nu există ‘vibe’ cu anumite persoane, de a simți ritmul relațiilor, cât de des ne apropiem și la ce măsură (ca în muzică), suntem într-o fază de apropiere sau una de depărtare, etc. A fost în perioadă în viața mea când încercam să înțeleg și întrețin relațiile la un nivel cognitiv, asta pentru că nu înțelegeam ce simțeam în corp în relații.


Psihologia de dezvoltare a copilului spune că în primii ani de viață, în perioada preverbală, comunicarea are loc prin corp, prin atingeri, ținut în brațe, legănat, cântece, sunete, mimică și abia apoi prin cuvinte, o dată cu intrarea în perioada verbală. Mulți dintre noi care avem carențe de dezvoltare din perioada preverbală, eu le-aș spune carențe emoționale, putem chiar să compensăm cu o parte cognitivă foarte dezvoltată. Țin minte cum mama îmi spunea că sunt prea deșteaptă ca să mă înțeleagă, întrucât intelectualizarea devenise punctul meu forte și aveam o dificultatea reală în a mă conecta emoțional. Dificultatea de a simți relațiile este doar unul din exemplele de dificultăți ‘de simțire’ pe care le-am întâlnit la mine sau la oamenii cu care lucrez. Câteodată poate arăta ca o dificultate de a ne vedea pe sine, de a ne simți limitele, de a ne aprecia talentele și altele.


Cred că mulți dintre oamenii care ajungem să ne apropiem de corp, fie prin yoga, dans, sau alte practici care ne pun în contact cu lumea somatica, lumea corpului, ajungem aici pentru că tot ce am încercat cu mintea a funcționat doar până la un anumit nivel. Mulți dintre noi avem nevoie să ne simțim simțiți. Adică să vedem cu ochii, să auzim cu urechile și să simțim cu corpul că ceea ce se întâmplă în interiorul corpului nostru este simțit cu empatie de altcineva și ne este reflectat înapoi fără judecată.


În practica mea individuală am început să folosesc tot mai des Mișcarea Autentică, o practică despre care am mai scris, și care poate fi folosită pentru a crește această capacitatea de a ne simți văzuți și simțiți. Și ce se întâmplă atunci când suntem văzuți așa cum suntem (fără proiecții), și acceptați, este că ne dorim tot mai puțin să fim perfecți și să impresionăm și începem să simțim tot mai bine care e drumul nostru.