Caută

Cum putem să curgem împreună cu viața?



În ultimele săptămâni am avut ocazia să lucrez cu câteva persoane care împărtășeau o temă similară. Presiunea de a trece la următorul nivel, de a se decide o dată, de a avea o dată curajul, de a se afișa, de a face pasul.


Mi-a amintit de mine acum câteva luni, când în carantină, mă simțeam atât de blocată - entrapped, încât mă gândeam să fac orice numai ca să scap. Și toate astea însoțite de gânduri de învinovățire că nu am suficient curaj să fac o schimbare. M-a ajutat mult când cineva m-a oprit din tot vârtejul gândurilor și mi-a spus să închid ochii și să văd cum se simte în corp când spun 'Sunt pregătită să plec din situația asta' și când spun 'Mai am nevoie să stau în situația asta'. Pentru mine răspunsul de relaxare în corp a venit la - mai am nevoie să stau. Mai aveam nevoie încă de resurse, de așezare, de nutrire, de coacere. Așa că am mai stat, iar trecerea spre altceva s-a întâmplat natural și fluid.


Poate multi dintre noi am fost nevoiți să ne asumăm niște responsabilități mai repede decât eram pregătiți sau s-a cerut de la noi mereu excelență, mereu fructe coapte și coapte repede. Sau poate modul de funcționare a societății e suficient ca să ne deconecteze de ritmul nostru de creștere.


Am citit o data despre niște bananieri care se înalță atât de repede și fac fructe încât se crapă de la jumătate pentru că nu pot susține greutatea.


Și e greu să acceptăm câteodată că mai avem nevoie să stăm unde suntem, poate în pământ și să luam nutrienți din sol, sau că acum doar creștem o crenguță și nu toată coroana. Sau să acceptăm că fiecare suntem o plantă diferită cu nevoi diferite, cu ritmuri, culori, înălțimi, rădăcini, frunze și fructe diferite. Și cred că e eliberator să putem să ne recunoaștem propriul ritm și să îl respectăm, pentru că asta ne pune în contact cu unde suntem acum, cu viața din noi și ne conduce la curgere împreună cu ea.