Caută

Despre momente declanșatoare



Mulți știm că viața înseamnă schimbare și totusi sunt momente care declanșează o întreagă realiniere a vieții: un țipăt, un leșin, o sarcină, un virus, un insight...

Oricât am vrea să mergem la stadiul anterior asta nu se mai poate căci viața curge doar înainte; sunetul a iesit din gât, corpul a căzut pe podea, pielea de pe burta a început să se întindă, infectarea a început să se extindă, firul insight-ului se împrăștie ca la ciorap și nu ne mai permite să ne comportăm ca înainte, dintr-o data simțim ce înainte nu simțeam.

Toate aceste momente au stat în sala de așteptare, în negură, dar încarcate de posibilitatea de a aduce mai multă viață.


În formarea mea de terapie prin mișcare și dans am văzut cum un țipăt poate să însemne dorința de viață a unui grup care nu reușește să-și rezolve dinamicite stagnante, și avea nevoie doar de un gât suficient de puternic și deschis pentru a face asta vizibil. Nu e garantat ca țipătul să producă o schimbare, câteodată e nevoie de mai multe, sau câteodata oricate țipete ar fi grupul nu are maturitatea suficientă pentru a se naște pe sine în altă formă.


Mă gândesc oare ce să fie în spatele acestui țipăt planetar în care ne găsim cu toții de câteva luni? Oare ce dinamica stagnantă vrea să iasă la iveală dupa ce și-a așteptat locul în sala de așteptare a momentelor care declanșează o întreagă realiniere a vieții?


Tot ce știu e că viața însăși (cu necunoscutul ei, cu conexiunea cu lumea interioară, cu ceilalți și cu natura) vrea să curgă prin noi, și poate acum mai mult decât niciodată. Așa că eu fac ce mă face să mă simt vie, ghidez procese de conectare cu corpul și natura.