Caută

Oala alchimică



Credința că e ceva în neregulă cu noi poate cateodata să ne conducă spre un șir de tentative de a ne repara. Asta poate arăta câteodată ca focusarea pe o boală de care nu reușim să ne vindecăm, ca investigarea continuă și asiduă despre trăsături pe care le avem...Țin minte acum câțiva ani în una din ședințele mele cu terapeutul meu conversația despre o nouă carte despre traumă pe care citeam și în care păream să mă regăsesc atât de mult. Tin minte suferința care mi-o provoca gândul că dacă mă regăsesc atunci sunt atât de broken încât nu voi mai putea să mă repar vreodată.


Poate mulți dintre voi știți povestea cu lupul cel rău și lupul cel bun, și cum pe acela pe care îl hrănim devine și mai puternic. În cazul de mai sus hrănirea lupului rău înseamnă să ne focusăm pe ce nu e ok la noi (de cele mai multe ori din perspectiva altora), pe ce ne doare, pe boala, pe oboseala, pe lipsa de chef, pe lipsa de prieteni, pe lipsa care e încă acolo, pe suferința care e încă acolo. Și de cele mai multe ori găsim confirmări, că uite că încă e aici.


Departe de mine să pledez pentru nu simți când ne doare sau a nu aprofunda teme personale, dar precum în practica experienței somatice e nevoie de titrare, adică să stăm cu ce e light, plăcut, deschis, viu și cu ce e dens, tensionat, închis, și să pendulăm de la una la alta pentru a nu ne copleși și pentru a ne echilibra. Cred că mulți dintre noi care am fost deconectați de a simți, vrem să ne asigurăm că acum vom fi prezenți cu TOATĂ durerea care apare.


În lucrul individual îmi place foarte mult să lucrez cu imaginea de oală alchimică. Îmi amintește de desenele cu vrăjitoare cu negi pe barbă care amestecă o poțiune verde într-o oală neagra. În această oală, al cărei contur este propria piele, îi invit pe cei cu care lucrez să pună atât ce e amar, dens și doare, cât și ce e dulce, plăcut și viu și să le amestece în interiorul corpului lor. Mai mereu acest exercițiu aduce mai multă liniște, pentru că aduce realizarea ca nu e nevoie mănânce aceași ciorba la nesfârșit, că sunt noi ingrediente care pot fi adăugate, noi resurse care pot fi accesate, proiecte de crescut, relații de aprofundat și altele care echilibrează gustul ciorbei.